Mireasma verde de primavera , purtata pe aripi de fluturasi multicolori ! Intotdeauna m - am identificat cu fiecare pata de culoare care ma inconjoara , intotdeauna am zambit soarelui care ma mangaia dimineata in zori cu surasul lui cald ... Soarelui meu , lui , cel ce - mi va lumina si de acum inainte fiecare dimineata ... E el , printul pe care l - am asteptat si care a venit sa - si salveze printesa din castelul tristetii.Tie , iubitul meu , iti dedic aceste cateva randuri pentru a - ti spune cat de mult insemni pentru mine.In zborul meu nu caut floarea parfumata pe petalele careia sa - mi petrec zilele , ci o floare pe care sa ma simt linistita , invaluita de dragoste , care sa - mi mangaie chipul cand stropii reci de ploaie imi uda trupul si care sa - si deschida petalele cand razele calde ale soarelui buruie iar.Cuvinte marete aunci cand iubesti nu e greu sa gasesti , dar ele trebuie sa fie asemeni unor porumbei albi care sunt eliberati si - si iau zborul spre cer. Trebuie sa inchida in ele infinitul , sa fie cer , sa fie pamant , sa fie apa , sa fie foc ...Sa fiti la capatul acestor cuvinte doar tu si el , doar voi doi si - o lume in jurul vostru.Si ca sa - mi citez o prietena: Nu iubi primăvara, ci înfăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu